23.4.14

A fost odata: Machu Picchu

Mara are obiceiul sa deschida usile unui dulap si sa prinda in mana tot felul de lucruri - o cutie de biscuiti, un ambalaj de telefon, pungi de tot felul. Intr-o zi, amestecand bine de tot prin ce avea acolo, extrage o hartie noua. Noua in sensul ca nu mai pusese mana pe ea pana atunci, veche... cam din 2009: biletul de intrare la Machu Picchu. Despre care nici nu stiam ca l-am pastrat. Si uite asa am dat-o pe un vibe nostalgic peruan.


21.4.14

Constatari de la Sibiu si de prin imprejurimi

 Sibiul e fix intre Sighisoara si Cluj ca feeling. Are un centru vechi mai putin parfumat decat Sighisoara, dar mai ofertant decat Clujul. Clujul in schimb pare mai viu si mai actual fata de Sibiu, care la randul sau bate de departe Sighisoara la capitolul asta. Sighisoara traieste strict din trecut, Sibiul printr-o combinatie de trecut si prezent, iar Clujul mai mult prin azi decat prin ieri. 


 Pe strada o sa auzi germana, romana, maghiara, engleza... Asta e ordinea probabilitatilor lingvistice la Sibiu

 Centrul istoric al Sibiului e inca o opera in lucru. Asa cum era si in 2009 cand am ajuns ultima oara pe aici, asa cum era si in 2006 cand orasul se pregatea sa-si puna straiele de capitala culturala europeana - lucru care inca se mai simte. De unde trag concluzia ca o fi Johannis neamt, dar tot roman e. 



 Sibiencele sunt sub clujence. Nu-mi permit sa comentez mai mult, luati-o ca un adevar absolut. 

  Sibiul e atractiv si pentru cate lucruri poti face si vedea in jurul sau. Daca la Cisnadioara am mai fost cu alta ocazie, de data asta am urcat pana la Paltinis. Cei 30 de kilometri de la Sibiu si pana in statiune sunt o mini-Transalpina in toata regula - peisaje si viraje included. 


 Asfalt neprietenos. Parcul Sub Arini inseamna mai multe alei offroad decat onroad, la fel si Muzeul in aer liber Astra unde par sa fi adus resturi de asfalt decopertat din alte locuri, centrul vechi presupune multa piatra cubica. Concluzie: viata grea pentru carucior, viata buna pentru manduca.



 Vazutul lucrurilor din masina devine o activitate importanta in vreme ce gargarita isi face o portie de somn de zi nederanjat. Asadar va pot spune ca Rasinariul se vede fain - e colorat, bine intretinut si aglomerat spre claustrofobic cu stradutele lui mici si casele cu porti mari lipite una de alta. Iar pana-n Paltinis am trecut pe langa un Arka Parc in care poti face tot felul de giumbuslucuri prin copaci. 

 Tot in seria adaptarii la iesitul in oras in 3 - suntem la a doua iesire dupa ce-a de la Busteni din septembrie - sa se noteze si tehnicile noi de fotografiere: nici nu se pune problema sa iei dupa tine aparat, acumulatori, etc. Mobilul e suficient. Nu mai merge nici cu gasit unghiul perfect sau asteptat sa iasa soarele dintr-un nor. Nici vorba de a second shot. Click & go, cam despre asta vorbim. Asta iti dezvolta inevitabil o serie de calitati, iti acutizeaza spiritul de observatie, viteza de executie se dubleaza cel putin, iar mecansimele de aparare de tipul "strugurii sunt acri" sunt tot mai la idemana. Pentru restul avem aplicatiile de editare cu tot felul de optiuni generoase. Rezultatul? Cateva poze mai intime si mai simpatice decat as fi crezut.





5.4.14

De vazut in Europa: Cesky Krumlov, Cehia

Zilele trecute am vazut Hostel si am remarcat locatia de filmare. Am cautat-o si... Cesky Krumlov din Cehia ar cam merita o vizita.



La 2 ore cu masina sau 3 ore cu autocarul de Praga, desi mai aproape de Linz-ul austriac. 

18.1.14

The Great Railway Bazaar de Paul Theroux

In 1975 Paul Theroux a intreprins o calatorie de 4 luni de zile pornind de la Londra. A traversat Europa, Orientul Mijlociu, India si Asia. Si a facut asta calatorind cat mai mult cu trenul. In propriile sale cuvinte: 

"The trains in any country contains the essential paraphernalia of the culture: Thai trains have the shower jar with the glazed dragon on its side, Ceylonese ones the car reserved for Buddhist monks, Indian ones a vegeterian kitchen and six classes, Iranian ones prayer mats, Malaysian ones a noodle stall, Vietnamese ones bulletproof glass on the locomotive, and on every carriage of a Russian train there is a samovar. The railway bazaar, with its gadgets and passengers, represented the society so completely that to board it was to be challenged by the national character."

Si a reunit amintirile acestei calatorii in: The Great Railway Bazaar, volum pe care mi l-a adus simpaticul mos Craciun. 

Cum e? Foarte amuzanta. Populata de personaje surprinzatoare - de la hipioti in drum spre India si oameni de afaceri locali cu tot felul de idei pana la conationali ai autorului care isi impart localurile din Teheran functie de orasul texan din care provin (Oklahoma vs. Dallas). Da, Teheranul era odata si va redeveni in curand bine populat cu petrolisti americani. Plina de intamplari la care razi cu lacrimi, destainuiri cum numai calatorii care stiu ca nu se vor mai revedea nicicand isi fac sau constatari dulci-amare ale unui peisaj natural si uman cat se poate de divers si colorat. 

Din pacate "satucul" global in care traim astazi cu internet la botul calului, o limba engleza universala si un grad de standardizare din ce in ce mai inalt ar face reeditarea traseului in zilele noastre mult mai putin aventuroasa. Asta nu face insa decat sa-i creasca lui Great Railway Bazaar savoarea - e o aventura pe care o poti trai doar citind-o.



12.1.14

1.12.13

De ce calatoresc?

(Mi-)am raspuns de nenumate ori la intrebarea asta. Rational, emotional si cum mai vreti. Dar zilele astea, jucandu-ma cu Mara, am descoperit un raspuns pe care nu l-am avut pana acum. Unul care merge inapoi in timp pana la cativa ani ai mei cand stateam intr-un scaunel sau in pat si ascultam iarasi si iarasi incantatoarele, asa erau pentru mine atunci, aventuri ale pinguinului Apolodor.



23.11.13

O vedere din Maroc

Primita de la Tudor in zilele astea cu vreme mohorata...


Mi-a adus aminte ca am promis ca ma intorc in Maroc pentru Essaouira, cea pe care n-am vazut-o...


19.10.13

Magneti si istorii de calatorie: Bologna

Pentru cei familiarizati cat de cat cu bella Italia un laudatio Bologniei vine la pachet cu o nota stranie. Unde e eterna Roma? Sau canalele venetiene? Unde sunt bijuteriile Florentei, Domul milanez, portul genovez? Prin comparatie, e drept, Bologna nu straluceste, nu are cu ce sa sara in ochi de la departare. La o privire mai de aproape insa... 

Are mai multe biciclete decat scutere si motociclete. Adica pe dos decat in restul peninsulei unde nevoia celor doua roti se intalneste cu pasiunea pentru viteza. Sigur ca nu le-am numarat pe degete si nici n-am citat dintr-o statistica oficiala, dar mergand la pas prin Bologna e imposibil sa nu te trezesti cu aceasta senzatie - Bologna e cel mai bike-friendly oras italian. 

Succesul bicicletei se leaga de alte doua realitati usor palpabile ale orasului: stanga ca optiune politica si studentul ca cel des intalnit bolognez. Daca nu e nicio manifestatie, niciun protest, nicio adunare si tot e inevitabil sa dai peste un muzeu, o galerie sau un bar din care sa afli istoria rosie a orasului si totul despre traditia lui universitara. Si cum sa nu iubesti energia si pasiunea acestei combinatii. Nici nu conteaza cererile - un american de dreapta si-ar face cruce cu doua maini la auzul lor - ci pur si simplu starea pe care o creeaza.

Ce nu ai nevoie sa iei cu tine la Bologna? Umbrela. Pentru unul ca mine care le uraste, si asta e un argument. Tot orasul e impanzit, de la bulevardele principale si pana la stradutele laterale, de arcade. Protectie perfecta, semn de mandrie mai demult, brand turistic local acum si oportunitate foto pentru cei care vor sa experimenteze cu geometria aparte a acestora. 

Sigur ca amintirile astea n-ar fi complete fara un ingredient din bucataria italiana. Bologna e mama tortellini-ului (sa zicem ca Modena e ta-su), iar pastele astea in forma de inel, umplute sau nu, sunt o adevarata industrie locala. Se pot cumpara la propriu de la fiecare colt de strada, iar mandria absoluta e sa castigi un concurs local de facut tortellini. Evident ca in conditiile astea nu puteau lipsi si magnetii tortellini.




12.10.13

Shagai

Nu stiu daca exista vreun loc pe pamant unde oamenii sa nu fie obsedati de destinul lor individual, de ce le rezerva astrele, de ce le-a fost harazit, de soarta, de cum va arata viitorul. Mongolii nu fac exceptie. Fara zaturile de cafea de la noi si fara boabele de orez ale altora, mongolii au apelat la ce aveau la indemana - oasele oii sau caprei. 

4 oase de la incheieturile animalelor, shagai, sunt folosite pe post de zaruri, aruncate pe o suprafata plana si apoi citite. Cheia de lectura e legata tot de animalele pe care mongolii le cresc. Fiecare zar poate pica intr-una din urmatoarele pozitii: cal, capra, oaie si camila. In total: 32 de combinatii posibile - fiecare dintre ele asociata cu un raspuns pentru intrebarea/dorinta/proiectul celui care a aruncat zarurile. "Succes obtinut greu si cu multe pierderi", "mult noroc la orizont" si tot asa...